|
Expoziția An Abstract Feeling prezintă creațiile a șase tineri artiști români din București, Cluj-Napoca și Timișoara, preocupați de meandrele abstracționismului într-un context dominat până deunăzi de figurație și narativ.
Abstracționismul occidental modern, fie că vorbim despre abstracția lirică, abstracția geometrică sau constructivism, neo-plasticism ori rayonism, are alte premise decât cel apărut în contextul postbelic est-european, de sub Cortina de Fier. În România comunistă, abstracționismul a fost multă vreme o reacție la realismul socialist și comenzile de stat, iar în perioada tranziției era considerat artă decorativă, cuminte și potrivită contextului casnic, fără implicații ideologice.
Întoarcerea tinerilor înspre un capitol important al artei moderne și reinstaurarea unui inventar deja muzeificat, consacrat și cunoscut este un fenomen care a luat amploare în primele decenii ale secolului al XXI-lea.
|
|
|
|
|
|
Petrică Ștefan (1988, Timisoara)
Imaginile create reprezinta, de fapt, o cercetare personala asupra spatiului si a dinamicii. Pornind de la natura, sau mai exact, de la anumite texturi, suprafete si forme, urmareste sa redea un nou tip de spatiu, decompus si sintetic.
|
|
|
|
Albert Kaan
(1993, Bucuresti)
În lucrările sale, Materialul este o aluzie la industrial și la societate într-un peisaj urban. De multe ori sunt alese în antiteză unul cu celălalt, precum metalul brut, lumina, obiecte găsite în natură supuse unor procese. Albert Kaan face referire la o eră digitală previzibilă care, însă, prin caracteristicile ei, pune sub semnul întrebării realitatea așa cum a fost cunoscută.
|
|
|
|
|
Irina Spînu (1985, Bucuresti)
Lucrarile abordează ad litteram o istorie personală care se cere cercetată și chestionată, punand accent pe urmele sau senzațiile pe care acele evenimente și obiecte reper din trecut le-au lăsat în traiectoria personală.
|
|
|
|
Francesca Badea
(1994, Bucuresti)
Lucrările portretizează o călătorie în adâncurile minții, într-un spațiu psihologic închis, din care nu se poate ieși. Am încercat să reprezint lumea internă a traumei, precum și forța sa hipnotizantă, demnă de a fi comparată cu o gaură neagră din care victima nu are scăpare.
|
|
|
|
|
Oana Năstăsache
(1991, Cluj - Napoca)
Rafinament, acuratete, intuitive, diversitate, simplitate sunt probabil cei mai adecvati termini care odata asociati cu perceptia vizuala ii descriu lucrarile.
|
|
|
|
Marina Aristotel
(1985, Bucuresti)
Subiectul lucrărilor reprezintă o reflecție asupra cantității mari de informații vizuale la care suntem expuși și capacitatea noastră limitatî de a le memora și de a le utiliza. Rășina permite construcții și suprapuneri de culoare, materialități transparente și forme dezvoltate de hazard.
|
|
|
|
|
|
